Imi plac oamenii simpli mai mult decat personalitatile. Un om care imi zambeste pe strada, facandu-mi loc sa trec pe un trotuar din ce in ce mai ingust, mi se pare mai important decat cine stie ce politician abonat la posturile TV. Un sofer relaxat, ascultand Vivaldi intr-un trafic dominat de haos mi se pare o opera de arta. Iar oamenii care pleaca la 05.30 dimineata, cu tramvaiul, ca sa prinda schimbul I, primesc de la mine cele mai multe puncte.

I-am vazut deunazi, in drum spre aeroport. Zgribuliti, cu nelipsita gentuta in care au aruncat, in graba, doua-trei sandwich-uri si o sticla de apa, luata, mai ieftin, din supermarket, ei formeaza Romania profunda. Pe care nu o vad in nici un ziar, pe nici un post de televiziune. Cum nici Tanti Flori nu e la TV.

Intr-o seara, acum cateva zile, ora 22.30. O zi in care m-am logodit din nou cu serviciul si am incercat sa rezolv toate problemele. Fara succes, desigur. Opresc in fata unui mic magazin de cartier, sa iau o paine si o punga cu lapte. Magazinul, in fapt, o fosta cofetarie, devenita non stop si luptand din greu sa reziste pe piata. O coada de 2-3 persoane (si ele tot... zombii). Remarc vanzatoarea, o femeie la maximum, 45 de ani, extrem de obosita. Ajung la casa exact cand de dupa o perdea apare o doamna cu aer de patron. Se uita cu atentie prin rafturi, la casa de marcat, la una din vanzatoare. Am spus cu atentie, nu critic sau superior. Pune o mana pe umarul vanzatoarei obosite si ii spune, bland: "Tanti Flori, am nevoie de matale si maine de dimineata, ca e pe tura aia mica si nu prea se descurca. Vreau sa fii matale cu ea, sa o inveti." Ma uit la Tanti Flori: un chip imobil, cearcane, miscari in reluare. Precis acasa o asteapta doi copii sub clasa a VIII-a si un sot ce lucreaza pe santier.

Tanti Flori se uita la patroana si ii spune, simplu: "Da sefa, la sapte sunt aici!" Dupa care se uita la mine si... imi zambeste. "Cu ce sa va servesc, domnule?" Nu prea-mi zambesc multi oameni la 22.30. De multe ori, nici macar prietenii apropiati, prinsi intr-o cursa cu obstacole pentru supravietuire. Tanti Flori a invatat insa ca daca ii zambesti clientului, acesta cumpara mai mult si, eventual, lasa 2-3 mii din rest. Am lasat mai mult pentru ca Tanti Flori face parte din categoria oamenilor care inseamna, de fapt, Romania. Tanti Flori nu a plecat la capsuni in Spania sau sa faca programare in Canada. Nici la furat in Italia sau la constructii in Anglia.

Tanti Flori lucreaza intr-un mic magazin de cartier, isi face vacantele la parinti, la tara, sau cu bilet pe Litoral. Trage o fuga intr-un week-end la munte si nu se odihneste deloc din cauza celor 2 copii. Dar incearca sa fie fericita aici, cu ceea ce i-a dat Dumnezeu. Intr-o seara de iarna, Tanti Flori mi-a intarit ideea ca Romania se va insanatosi. Cu oameni simpli si seriosi, care ies din tura la ora 23.00 si reintra la 07.00. O sa-mi spuneti ca englezul nu ar fi facut asa ceva sau ca ar fi cerut bani in plus pentru orele lucrate peste program. Posibil. Dar Tanti Flori lucreaza in Romania.

Nu uitati ca Romania poate fi (si) altfel!