Campeanu.ro» Articole» E-@ltfel Romania» Jurnal de tatic. Episodul 21: Ma joc si plang. Ma joc.

Inca putin si baiatul nostru face un an. Au mai ramas doar cateva zile si, sincer sa fiu, ne uitam in urma si habar n-avem cand au trecut lunile... Parca ieri faceam transee pe culoarele maternitatii, iar azi ne pregatim sa-i luam motul acestui dar minunat care ne-a schimbat definitiv viata. Care, de fapt, ne-a umplut viata!

In episodul de azi un subiect mai mult decat vital: jucariile copilului. Costa o caruta de bani (normal, doar achizitia lor face ape la latura noastra emotionala) si nu dau, intotdeauna, rezultatele asteptate. Mergi la cumparaturi si te gandesti cum sa gasesti perechea de pantaloni pe care ti-o doresti la reduceri. La fel cu camasa sau puloverul. Pandesti reducerile cu saptamanile, pana cand, zbang, descoperi ca... nu mai au decat marimi ce nu-ti vin. Insa cand trebuie sa-i iei jucarii copilului, nici nu te mai uiti la pret.

La noi in familie sotia este responsabila cu achizitiile. Doar e din domeniu. Eu fac incercari timide, avand o strategie care, zic eu, a dat roade. De cand s-a nascut Vlad Cristian, site-urile cu haine si jucarii de bebe se pot mandri cu o crestere semnificativa a vanzarilor. Apare ceva nou pe piata? Comandam, sa nu cumva sa ne-o ia altii inainte. Asa se face ca una din cele trei camere ale apartamentului nostru e deja plina cu elefanti, rate, oi, magarusi, broaste, piane sau camioane. Comandate pe Internet si primite prin curier, uneori chiar in cateva ore. Doar suntem clienti... preferentiali!

Eu insa am un alt stil de a-i cumpara jucarii bebe-ului. O fi defect profesional sau n-o fi, eu prefer sa testez. Asa ca atunci cand mergem in supermarket, ma duc la raionul de jucarii si incep sa scot din raft. Ca un pasa in baldachinul sau (a se citi caruciorul), voinicul meu ma priveste cu un interes crescand. Ii arat o cutie muzicala. Reactia? Un zambet anemic. Un iepure de plastic (atentie la partile ce se pot desprinde, sunt deosebit de periculoase daca sunt inchitite!). Inca un zambet, la fel de anemic. Un cilindru care scoate un zgomot asurzitor? Now we're talking, pare sa spuna Vlad, razand realmente in hohote! In consecinta, pun cilindrul in carucior.

Ajunsa langa noi, cu bratele pline de scutece, servetele si cutii cu lapte, sotia mea imi arata o cutie imensa, cu fotografia unui pinguin pe ea. Este celebrul pinguin vandut de o nu mai putin celebra firma la un pret la fel de... celebru. Ii arat pinguinul bebe-ului, dar interesul este scazut. Sotia insa puncteaza decisiv si castiga. Cu tot cu baterii, pinguinul valoreaza o mica avere. Dar ce nu faci pentru cel mic?

Fara sa mai despachetam, acasa, pornim la asamblat pinguini. Umflu o jumatate de ora, pun baterii si, in fine, apas pe buton, asteptand reactia copilului. Eventual, pentru cei ce au citit episoadele anterioare, niste aplauze. In loc de aplauze, Vlad se pune pe... plans. Se uita la pinguin si plange de ti se rupe sufletul. Gandindu-ma cati bani am dat pe pinguin, mai ca-mi vine si mie sa plang... Ma abtin cu greu si fac... continuare in JURNAL DE TATIC - cartea.